De ce "The Prodigy"?

Zeii de la "The Prodigy" au facut-o din nou.Vin cam tarziu cu aceasta stire,dar nici nu aveam cum

altfel.Am avut nevoie de ore,de zile,sa ascult ultimul album "Invaders must die".A trebuit sa ascult si
piesele vechi,sa le pun alaturi de cele noi,in nici un caz sa le compar.Inca o data(daca mai era nevoie)
albumul,luat ca si intreg,demonstreaza capacitatea "The Prodigy" de a diversifica,de a jongla printre
stiluri,pastrand in acelasi timp modul unic prin care elibereaza fiecare sunet.Ce inseamna pentru mine
"Invaders must die"? fiind o aparitie noua,primul sentiment este de multumire,de suficienta,chiar nu
mi-a mai trebuit nimic,nu a fost nevoie sa ascult si altceva,fiecare ascultare a avut sensul ei,fiecare bucata
a contribuit la starea de satisfactie completa.Cu greu as fi puternic impresionat de muzica asta,nu fac
altceva decat sa ma conectez la aceeasi intensitate maxima a trairilor.Ma incredintez zeilor.Ritmul
ma duce intr-un camp electromagnetic,senzatiile de agresivitate ma trimit de la o stare la alta,de la
momentele de liniste pana la pierderea oricarui simt al realitatii.Transcendenta catre o lume guvernata
de nebunia temporara este completata de orgasme repetate,pana cand corpul si mintea intra intr-o
moarte clinica.De asta oamenii astia sunt zei,muzica lor imi excita orice sursa de energie,motoarele
se supratureaza si de aici incepe anarhia.Asadar,pentru cine simte "The Prodigy" dar nu a apucat inca sa

simta si ultima lor favoare pentru muritori,spun ca zeii au futut iar tot!!

Ce se mai asculta

I-am prins zilele astea pe AB4 intr-un live scurt.Prima data cand i-am vazut live.Ce sa zic..cel putin foarte buna prestatia in conditiile foarte proaste din locul respectiv.Ce sa mai spun..am facut destule glume proaste impreuna cu amicii mei pe seama asemanarilor cu Nirvana sau Placebo,depinde din ce unghi privesti.Sa fiu serios acum,multa lume,anonimi,diversi,neimportanti si nu numai sufera si se simt atacati ca vezi dom'le AB4 nu sunt originali si mai stiu eu ce.Pai,in momentul in care verific daca telecomanda mai functioneaza si dau numai peste manelisti,silicoane si fotbalisti eu chiar nu mai spun nimic..Sa ne uitam in jur,sa vedem cine si unde suntem.Atat.Iar despre AB4,sa se inspire o mie de ani din ce trupe vor ei,sunt sigur ca nu se vor inspira din folclorul traditional al scarilor de bloc,al nuntilor in strada si nu vor face niciodata muzica de ascultat in bemveuri.Oricum nu imi mai pasa prea mult de muzica,de societate,de parerile altora si de ce anume fac altii.Imi pasa de muzica mea,de lumea mea,de parerile oamenilor mei.Ii astept pe oamenii de la AB4 sa se mai inspire de unde au ei chef,ca si eu m-am inspirat de la ei.

Nici mie nu imi plac descrierile

Ori de cate ori "construiesc" ceva am o idee destul de clara de la inceput despre cum ar trebui sa fie.Sunt
cateva elemente care nu trebuie sa lipseasca,altfel nu imi va placea in veci ce iese.Sa dau un exemplu
scurt:cand o sa am casa mea,daca nu o sa am un bar in locul clasicei bucatarii,nu e casa mea,nu am facut nimic..
Intru putin in zona ideilor fixe cand vine vorba de a "construi",dar e vorba de multumirea mea personala asa
ca "don't fight against me,better stand aside".Sa revin pe subiect,am inceput sa construiesc un blog,trebuie sa
scriu ceva despre mine,asa cum ma vad eu,altfel m-as simti un om in fata unui laptop care din cand in cand isi
mai abstractizeaza ideile si trairile sau expune ceva in care crede.Mie nu imi plac descrierile..consider ca oamenii
se comporta mult in functie de situatii,in functie de diverse interese si in functie de cat de mult sunt atrasi de
un context.Asa ca o sa spun cateva lucruri,destul de importante pentru mine,dar o sa pornesc de la ideea daca imi
plac/cred in ele sau nu..mi se pare mai ok.Imi place ceea ce fac,ceea ce lucrez,mai exact.Am inceput sa lucrez ca barman
acum vreun an si jumatate.Sper ca intr-o zi,fie sa am barul meu,fie sa conduc afacerea cuiva din postura de manager.
Dar mai este foarte mult pana acolo,multe de invatat,multe de facut.Imi place sa am o finalitate,sa stiu ca lupt pentru
ceva.Evident,nu imi place sa ma las purtat de valuri,probabilitatea ca voi ajunge nicaieri ma face sa imi pierd din
entuziasm,ambitie si incredere in sine.Nu imi place sa duc lipsa de activitate(desi uneori asta inseamna sa ma odihnesc),
nu imi place sa imi numar banii de pe o zi pe alta(desi,iarasi spun,mi se intampla).Cred in dragoste,fara a fi un romantic
excesiv.Cred ca oamenii pot iubi de mai multe ori si de fiecare data sa simta ca si cum ar fi prima oara.Nu cred in iubirea
vesnica.Nu cred in perechea potrivita,cred ca pot fi multe persoane care sa detina piese lipsa din puzzle-ul tau.Cred in noroc
si oportunitati,nu cred intr-o soarta prestabilita.Imi place sa fiu perfectionist in anumite detalii,imi place sa ma auto-educ.Nu
imi place sa fiu criticat si certat,daca am gresit intr-o situatie prefer sa mi se spuna si cu siguranta voi face ceva in sensul
respectiv.Imi place sa cer mult de la mine,chiar daca am zile proaste atunci cand simt eu ca treaba nu merge in directia
potrivita.Imi place sa cer mult si de la alti oameni,pentru ca mi-am dat seama de un lucru in 23 de ani:cine iti da,merita sa si
primeasca cel putin la fel de mult,chiar daca sunt putini si cateodata nimeni care sa raspunda cerintelor mele.In general sunt
un tip amabil,care pastreaza totusi o distanta fata de ceilalti.Imi place sa imi dezvolt relatii de prietenie pe principiul ca daca
fac sau cer un favor,el trebuie returnat mai tarziu.Ma consider cinstit si loial in astfel de situatii si astept,evident,ceva asemanator.
Deci,daca ai nevoie de ceva,ai la cine sa apelezi,dar fii constient ca la un moment dat vin sa cer ceva inapoi.Sunt cativa astfel de
oameni in viata mea si pe care ii numesc prieteni,doar pentru ca sunt corecti si loiali,fara a avea o relatie
inter-personala deosebita.Nu cred in genul ala de prieteni care sunt alaturi de tine orice ar fi.Cred ca oamenii se plictisesc cand tu
le bagi pe gat toate starile si toate problemele tale,la un moment dat vor obosi sa caute solutii pentru tine.Nu imi place cand insist
la altii cu astfel de lucruri,o mai fac,dar mai rar pentru ca am invatat ca orice problema a mea,de ordin interior,isi are o scapare
tot din interiorul meu.Imi place sa am in jurul meu oameni care imi seamana din unele puncte de vedere,cei diferiti ma atrag destul
de putin.Imi place sa fiu un tip mai retras,pentru ca asa imi vad de ale mele,asa imi gasesc multumirea de sine tocmai pentru ca nu imi place
sa "ma bag in combinatii cu lumea",mi se pare ca "lumea" ma baga pe filme gresite,fie e prea banala,fie e superficiala,fie o
arde destul de aiurea.Imi place ordinea.Sa fie ordine in casa mea,sa fie ordine in jurul meu si sa fie ordine si in interiorul meu.
Evident ca nu exista o ordine desavarsita,nici nu sper ca exista,doar ca ma simt eu mai bine atunci cand lucrurile sunt aranjate
elegant.Gata,deja ma simt mai bine,blogul nu mai este al nimanui,este al meu,al unui om pe care l-am bagat la inaintare,l-am scos
putin din mister,i-am dezvaluit niste trasaturi si l-am descris in niste situatii comune,sa zicem.As mai spune ca mi-ar placea sa mai fac
doua-trei chestii,sa imi mai colorez putin viata,sa mai gasesc cumva niste oameni care sa imi inspire incredere.Mi-ar placea sa
am mai putini timpi morti in existenta mea de zi cu zi."Lucrez" la partea asta,incerc sa gasesc o reteta bine balansata.Sunt optimist
pentru ca nu am inceput de foarte mult timp,dar am inceput chiar de la zero si am reusit sa simt cum e atunci cand ai facut un pas
inainte,e mai mult decat bine..Am sa inchei printr-un joc de cuvinte,spunand ca imi place de mine atunci cand cred in mine,si cred
in mine atunci cand imi place de mine.

Fragment din jurnalul unui Rege

Astazi am gasit un raspuns.O bucata buna,dupa cum ar spune un pescar patimas,care a scos din apa un exemplar frumos.Raspunsul e o propozitie din 8 cuvinte,iar 4 din aceste cuvinte duc la intrebari care vor dori alte raspunsuri.That's me..naspa,as spune.Nu am eficientizat destul procesul de obtinere al raspunsurilor,profitul e mic,cheltuiesc mult pentru a obtine alte raspunsuri.Neuronii,care trudesc cu multa pasiune se simt obositi,au revendicat o calitate a vietii mai buna,mai putina munca,timp si energie mai multa pentru placeri.Linistea sufleteasca,un fel de sef de echipa este in medical.Afacerea mi se destabilizeaza.Dar nu o sa dau faliment niciodata,este un anunt oficial,sa nu cumva sa ma prabusesc la bursa din cauza unor astfel de zvonuri.Tipologia omului perfectionist mi se potriveste,planuri,nerabdare,analiza,schimbari si ma opresc aici desi lista e mai lunga.Am schimbat managerul afacerii mele.Mi-a placut de el,omu' a venit cu o idee,a spus 3 cuvinte:smart,simple and fresh.Vechiul manager a fost mutat intr-un departament,se ocupa de hartii mai mult.Nu trebuia dat afara,nu uit ca a facut lucruri bune,ca a dat dovada de "commitment" si ca s-a implicat mai mult decat oricine pana in acel moment.Eu am un castel,sunt un nobil,familia mea a trait secole la rand de pe urma muncii neconditionate a altora.Societatea s-a schimbat,a trebuit sa investesc in afacerea mea,a trebuit sa o fac profitabila,castelul ma costa..Multi dintre cei asemeni mie traiesc vanzand din ce aveau odata.Ma tem ca vor ajunge sa ramana cu mai nimic doar cu imaginea apusa a unei glorii desarte.Insa nu imi pasa,eu vreau doar castelul meu,nu vreau
sa se darame.As prefera sa se darame peste mine..Nu mai sunt oameni in castelul meu,au fost candva dar le-am cerut sa plece si sa mai vina doar din cand in cand.Faceau galagie.A mai ramas doar Regina castelului meu,ei nu i-as cere niciodata sa plece dar nici nu as implora-o sa ramana.
Dar stiu ca nu va pleca.Dormim in paturi diferite,in camere diferite.Uneori ne simtim singuri si
atunci ne regasim.Este ordine in castelul meu,nu imi place sa fie praf,nu imi place sa tin lucruri vechi.Daca as vrea sa vad ceva vechi prefer sa vizitez un muzeu,in nici un caz nu as tine pe langa mine.Totul e nou.Nici o usa nu scartaie atunci cand o deschizi,nu se aud sunete ciudate,mirosul este placut.Castelul meu nu este un loc bantuit,uitat de lume..din contra,ar putea gazdui petreceri
fastuoase.Dar nu acum,poate mai tarziu,poate nu.Ma multumesc cu privelistea grandioasa a rasaritului de soare.In castelul meu este liniste si imi place asta.Atat de liniste incat aud pasii
Reginei cand vine catre mine.Atat de liniste incat ii aud rasuflarea.Atat de liniste incat ea aude cum
imi bate inima,din ce in ce mai tare cu cat se apropie mai mult de mine.Mi-a fost dor de ea si vreau sa o sarut..