Seductia fictiva

Cred ca majoritatea oamenilor,cand aud sau fac vreo conexiune legata de "a gresi,greseala,etc" intra intr-o stare de garda,gata sa iti intoarca o fraza prin care sa demonstreze contrariul.Bine..pana la urma..si cu greselile astea ale altora,nu stiu daca este o idee buna (cel putin din punctul meu de vedere) sa fiu afectat,sa ma las afectat sau sa acord prea mare importanta.De fapt vreau sa ajung la ideea ca exista greseli care trebuie facute,bine,acuma nu ma refer la toate pacatele
lumii.Greseli care au rolul sa te usture,sa iti lase un gust amar pentru a te feri de ele apoi.Si ma refer aici strict la greseli fata de propria persoana.Greseli banale,pe care le face toata lumea,unii invata de pe urma lor,altii inca se complac
pentru ca nu le-au constientizat si altii poate au trait toata viata lor cu ele.Daca m-ar intreba cineva,ce vad eu ca fiind cel mai important in viata,as raspunde ca "a ajunge sa fii ceea e iti doresti sa fii,sau a te apropia macar".Altfel nu vad
cum un om ar avea forta sa munceasca ani de zile la rand,nu vad cum ar putea sa aiba familia lui si tot asa.Traind corect,facand ceea ce trebuie sa fac,dar fara a ma detasa de greseli nu cred ca voi ajunge sa fiu ceea ce imi doresc,sau eventual prea tarziu.Daca ar fi sa ma gandesc la o greseala a mea,ar fi aceea ca o perioada buna de timp am neglijat aspecte importante ale "eului" meu..am produs,am consumat,dar nu m-am "antrenat",am gresit in a pluti deasupra apei,fara a incerca sa invat,sa intru in situatii noi si care bineinteles ar aduce beneficii in
momentul in care le-as stapani.Nu am de gand nici sa spun acum ce imi doresc sa fiu,si nici sa fac vreo filozofie a greselilor.Multe lucruri pe care le simt si le gandesc nici nu le afisez aici,sunt prea importante ca sa apara doar ca niste cuvinte in propozitii pe un blog.Au nevoie de fapte,au nevoie de motivatii,mai mult de cat ar avea nevoie sa iasa la suprafata sub forma textelor.Azi,spre exemplu,citind ceva pe undeva si-a facut loc in mintea mea ideea ca nu are de ce sa imi fie frica de vreo greseala,ci mai degraba as putea pierde ceva in cazul in care nu fac nimic.Oricum nu am nimic de pierdut,mai mereu m-am situat in tabara celor care nu au nimic de pierdut.Asta o spun nu pentru ca nu as avea nimic (automat nu as putea pierde),ci pentru ca oricum atunci cand am pierdut ceva tot s-a intors inapoi sub alta forma.Logica pozitiva,deh :)) De asta spun ca a fi ceea ce imi doresc este o seductie suprema.Mai seducator decat Eva Angelina spunandu-mi ca imi va indeplini toate fanteziile.Este si o seductie fictiva,nimic nu garanteaza ca voi si ajunge acolo,totusi este mai bine sa traiesc incercand,decat cu o masa copioasa zilnic,somn bun,femeie la cratita si prieteni cu care merg la pescuit sa ne facem dop de pluta de beti,asta ca sa mai uitam de monotonia care ne-a invins pe toti.Va urma..

AgoCALMnIE

Blogul asta nu este pentru orice prostie,lucru marunt,banalitate din viata mea.Si daca ar fi?Macar ar fi ale mele.Aici nu este un blog care sa placa.Destul de rar vad bloguri care imi plac,dar ele exista,se afla pe aici prin Internet.Am aruncat un ochi prin folderul dedicat blogului.S-au adunat cateva fisiere in care stau scrise texte neaparute aici.Unele vor aparea,sunt neterminate,altele nu vor aparea,sa zicem ca le pastrez pentru o oarecare sursa de inspiratie.Sa le sterg totusi?Hmm..nu ca ar fi naspa,doar le-as numi o inspiratie malformata
de efectele adverse ale realitatii.Astazi ma simt ciudat,am o stare intre doua stari.Ma cam doare capul.Poate
din cauza faptului ca am stat mult la serviciu ieri,sau pentru ca nu am avut nici o activitate azi.Ieri mi-am propus
sa slabesc 5 kilograme in 3-4 saptamani.Nu stiu daca reusesc,azi trebuia sa ma pun pe ceva treaba.Ieri am
vorbit cu mai multa lume,in timp ce ma gandeam la un titlu de carte/film "Boschetarind vara".Faceam un mini
sondaj de opinie sa vad cum mai gandeste lumea,ce parere au altii despre diverse aventuri vara,la pret redus,
fara conditii,fara pretentii.Evadari de astea hai-hui.Nu neaparat ca as fi eu pentru,insa curiozitatile mele capata
forme abstracte de cele mai multe ori.Astazi nu m-am mai gandit la nimic,poate la faptul ca zilele urmatoare
vin unii de vor monta aparatul de aer conditionat.Ma intreb de ce nu am iesit la alergat azi.Faceam si eu o tura
de Casa Poporului,aici aproape,numa' bine mai simteam si eu pulsul orasului.Ma mai intreb cateodata daca nu cumva
sunt deprimat.Stiu ca imi lipsesc destule,dar ce plm imi lipseste cel mai mult? Asta pentru ca am citit mai demult
pe undeva ca lipsa de chef,de ambitie isi poate gasi explicatia intr-o forma de depresie undeva in background-ul
psihicului.In fine..nu sunt eu psiholog sa jonglez cu termenii astia.Chiar asa..daca m-as duce la psiholog,asa de
control,cateva sedinte sa ii mai povestesc de mine? Imi vine sa rad.Se intampla lucruri in jurul meu.Placute si mai
putin placute.Ma fac sa fiu nepasator sau sa ma gandesc.Ma simt mai bine cand scriu,nu atat de bine incat sa ajung
sa spun ca ar fi vreun fel de remediu sau scapare.Sunt un tip norocos in unele privinte si totusi ma intreb de ce nu
se intampla anumite chestii dar se intampla altele.As vrea sa cred ca in mentalitate as gasi cheia rezolvarii unor
situatii.A multor situatii.Ok..actionez in conformitate cu o mentalitate,pana aici nici o problema,ideea este daca
actiunea duce la un rezultat cat mai bun.Nu se stie,iar raspunsul ar putea fi dat doar de viitor.Hai sa intrebam viitorul.
Spune-i ca iti da stabilitate,motivatie.Pentru asta primesti clipele alea unice cand nimic nu se clatina.Dupa doua
zile ajungi sa te gandesti la mentalitate.Ce ironie..si cat de departe putem fi de ceea ce ar trebui sa fim.Eu,mai ales.
Nimic nu e simplu si nici macar bani nu facem din asta.Nu am uitat cum si de unde am inceput.Si nici ce inseamna
sa fii inspirat sau dezamagit.Vine si momentul cand astea conteaza mai putin,conteaza ca stii ca ti-ai facut datoria
pe fata pamantului,conteaza sa stii daca esti bun sau nu.Conteaza sa iesi pe usa din fata,mirosind a parfum fin.
Nu exista om care sa nu aiba de invatat,din contra,insa fiecare in felul sau are cel putin o lectie de predat.Conteaza
sa stii sa iti predai lectia.In momentul asta as spune ca nu mai conteaza nimic,pentru ca totul a inceput de la capat.
De asta cred ca e bine sa nu uit cum si de unde am plecat

Droguri

Hai sa vorbim..despre..droguri..ia-ti o tigara..ia-ti cateva fire de par si incolaceste-le pe un deget,ia-ti unghiile si infige-le adanc in pulpa prin textila hainelor..sau ia o mare gura de aer si tine-o in plamani.Drogurile au un scop precis,cine le-a creat si le-a dat drumul in lumea asta a stiut exact ce inseamna
dependenta,desi nimeni nu avea cum sa-l invete.A stiut sa le faca tari,sa nu iroseasca nici un gram deingredient.E remarcabil cum nebunia si geniul coincid.Sa fii nebun sa lasi asa ceva sa umble liber si sa fii un geniu sa faci asa ceva fara ca nimeni si nimic sa te invete.Drugs,they don't have a mind of their own.Toate sunt la fel,doar ca au..cum se spune..a,da,particularitati diferite,asa..Au o capacitate incredibila de a se mula pe celulele fiecaruia.Gandeste-te cand mai multi oameni iau acelasi drog si efectele sunt
inexplicabil de diferite.Funny thing,ah?Odata ce a intrat in tine nu il mai poti controla.Asta e si "the catchy thing",elementul surpriza..Te poate arunca intr-un pat gol,iti poate da senzatia ca in jurul tau lumea este mai plina ca niciodata.Te plezneste,te mangaie,sau pur si simplu refuza sa te atinga ca si cum s-ar feri
de o bagheta magica din fier topit.Vezi tu..cine spune ca asa ceva nu e real,se inseala..este indus in eroare de gandirea specifica omului care nu isi poate face simturile si perceptiile sa functioneze,si apeleaza la tipare pentru a da raspunsuri.Tipare facute de altii,care au incercat plini de nonsalanta sa reduca
intrebarile,raspunsurile la cateva directii.Este la fel de real ca atunci cand iti duci mana la gura,ca atunci cand oftezi sau zambesti.Imperfectiunea vine de la faptul ca nu dureaza,se termina la un moment dat si apoi vine sevrajul.Uneori apare ca o implinire,alteori ca un blestem greu de ridicat,pentru care trebuie sa faci misiuni imposibile sa il alungi. La fel de imperfect este faptul ca nu poate fi setat,nu poate fi comandat,sa ii poti spune "mai stai un pic,acum mai mult,
acum mai putin,etc".Te ia si aia e.Ready or not,face the rollercoaster!Drogul e smecher,e strengar,e pervers pentru ca nu iti spune daca e bine sau nu sa consumi.Dupa cum am spus,el nu are o minte a lui,pur si simplu are in compozitie mici cantitati dintr-o multitudine.De ce vorbesc despre droguri?Oare filozofez,oare bat campii,oare spun lucrurilor pe nume?Vorbesc pentru ca stiu,vorbesc pentru ca sunt un consumator la randu-mi.Asta e noua?Well,if it is..you know..that's me..mereu aduc diverse lucruri noi pe care le servesc
destul de calde,si ai zice ca imi schimb sistemele de gandire cu o frecventa demna de om inconstant.Well,daca ar fi sa pornesc de la premisa ca ma cunosc pe mine insumi as spune ca sunt destul de constant,ce-i drept nu este o specialitate a mea,insa sunt lucruri care imi probeaza constanta,putina atentie la detalii..
Este un efect al drogului faptul ca apar intr-o schimbare actionata de o forta mereu prezenta.Cine mi-a creatdrogul a bagat in el "pasiune" "inspiratie" si "incredere".Am folosit cuvintele in ghilimele pentru ca ele nu denota sensul lor din dictionar,este doar o conventie de a folosi niste termeni care sa denumeasca ceva greu de descris.Desi sunt cuvinte frumoase,alese de mine pentru ca imi plac,contin si ingredientul nociv pe langa intelesurile frumoase pe care le-ar putea inspira.Dar nu despre cuvinte si sensuri vorbim..Este un drog greu de lasat,un drog minunat,un drog nenorocit.Ma apasa si ma elibereaza..are o prezenta atat de reala..ma face puternic,ma face sa ma simt slab.Cand nu il iau,lumea mea e oarecum banala,desi sunt lucruri care ma atrag in orice conditii,am chestii de facut..dar..chipurile au masti,ideile sunt seci,atractiile
nu au gust,etc..lipseste ceva..lipseste pasiunea,lipseste inspiratia,lipseste increderea.Acum intelegi de ce am folosit cuvintele astea?Cand drogul mi se amesteca cu sangele si imi curge prin tot corpul,lucrurile capata sens,eu sunt altceva,ceva ce imi doresc sa fiu,de asta e minunat.Cand drogul vine ca o apa
poluata,rabufnesc in stari greu de suportat,in neliniste si neimplinire.De asta e nenorocit.Am incercat sa il elimin,tocmai pentru ca aduce ploi si nori negri din cand in cand.I tried to find the love of a good girl,si asta nu o data,dar nici o fata nu este buna si nici o dragoste nu este satisfacatoare daca eu nu imi iau portia.Aia pozitiva bineinteles.Am incercat sa ma bag in niste activitati solicitante pentru
mintea si fizicul meu.Dar nici o motivatie nu vine fara aceeasi doza.Drogul pe care il iau este in mine,face parte din mine,nu am nevoie sa caut nimic in afara mea.Am invatat sa ii accept prezenta,si acuma invat cum sa il pacalesc,sa il pun la treaba pentru mine,pentru ca dupa cum am mai spus..nici un drog nu are mintea lui,e doar al naibii de puternic si greu de lasat..

Woody Allen e baiat!

In primul rand spun asta,pentru ca uitandu-ma peste cariera lui m-am pierdut in multitudinea de
filme si diverse proiecte tangentiale la care a participat.Si o mai spun,in al doilea rand,pentru ca,
ajuns la o varsta respectabila continua sa se exprime intr-un mod deosebit.Mi-a placut foarte mult
"Vicky Cristina Barcelona".Pentru ca este un film despre pasiune si inspiratie,in contradictie cu
lucrurile care trebuie facute pentru ca este normal sa fie facute.Si mai este vorba si de curaj.Curajul de a trece de la o stare la alta.M-a surprins in mod placut,cat de usor Woody Allen a creat situatii
si personaje pe care le-a pus in scena,practic s-a jucat cu ele asa cum a vrut,le-a pus sa interactioneze asa cum a vrut.De aici si impresia mea de simplitate si naturalete a filmului.Chiar daca unele scene sunt putin duse catre indezirabil sau "anormal".Nu stiu daca sa rad sau sau nu
cand ma gandesc daca nu cumva stimabilul a fost atins de un fel de "perversiune" a varstei la care nu mai ai nimic de castigat si nici de pierdut.Cert este ca nu judec filmul dupa psihologia celui care
il face.Pentru mine ramane ca o sageata indreptata asupra "luptei" dintre pasiune si inspiratie, versus o existenta ale carei principii se trag din ceea ce este considerat bine,acceptabil si normal
intr-o societate in care adevaratul "eu" paleste si sta ascuns intr-o camera inchisa la subsolul
centrului de comanda a tuturor actiunilor noastre.In sfarsit un film bun,simplu si complex,care nu
induce o stare de consum de floricele,sucuri si bomboane agricole..

Se intampla intr-o duminica

Imi place sa ies prin magazine si sa ma plimb prin oras.Asa de-aiurea.Pentru ca nu o fac foarte des.Aveam nevoie de un dulap mic in care sa imi pun cele cateva farfurii si alte "stuff kitchen-related.Ma gandesc sa ma duc la Ikea,si cu ocazia asta sa o ard si eu prin Baneasa Shopping City sau cum i-o zice.Am auzit ca ar fi misto..Am auzit de la lume.Trec peste faptul ca mie nu mi se pare misto ceea ce este considerat misto de catre majoritate.Ma duc si aia e,oricum ar fi prima oara cand ajung pe acolo.Mp3 player-ul,muzica mea sa imi sparga creierii,gandurile si starile mele..am si ajuns.Locul pare ok la prima vedere,parcare mare aranjata,lume multa ca doar e duminica dupa-masa.Inspira un aer degajat si putin occidental.Intru la Ikea.E ca un musuroi locul asta.Nu am mai fost niciodata si magazinul mi se pare un mic labirint.Mai are putin si parca da pe dinafara de marfa,totul arata ca si cum ar fi aranjat la milimetru,in asa fel incat toate cele peste 7000 de produse,dupa cum zicea pe situl lor,sa poata fi vazute. Chiar arata bine "marfa" lor.Culori,design,etc.Oamenii zambesc,se aseaza pe scaune,paturi,fac poze.Desi nu aud nimic din ceea ce spun,se pare ca fac comentarii pe seama la ce le place si ce nu.Majoritatea vizitatorilor sunt tineri si mai ales cupluri.Probabil ca vor sa isi amenajeze locuinta sau poate sa "studieze"
oferta.Discuta intre ei,zambesc,privesc si apoi merg mai departe.Undeva pe o canapea,un cuplu de adolescenti au o atitudine ca la malul marii la rasarit.Poate se gandesc cum o fi cand vor avea casa lor.Cine stie..Oricum,locul asta inspira asa un aer pozitiv.Eu tot nu am gasit dulapul meu,vreau sa ies cumva dar nu sunt atent si ajung iar de unde am plecat.Mai fac inca o tura,caut mai atent si cand termin cobor undeva la parter si nimeresc in diverse raioane cu accesorii..perdele,perne,chestii pentru baie,bucatarie,covoare.ce vrei si ce nu vrei.Gasesc in final iesirea,intru si intr-o incapere mica unde zac aproape unul peste altul produse la pret redus.
E chiar ok magazinul asta,pe bune..Ca inca nu am gasit eu un dulap..nu e panica,asa sunt eu cand vreau sa cumpar ceva,caut acul in carul cu fan.Ma indrept catre mall-ul din centru..la fel de multa lume,sunt convins ca inauntru e o galagie de haine,mai e si o terasa afara plus cafenelele si fast-food-urile nelipsite.Multe magazine asezate ordonat unul langa celalalt,o gramada de brand-uri,mai mult sau mai putin cunoscute.Din pacate aceeasi chestie ca peste tot..imbracaminte conceputa fara gust,culori combinate la fel de prost ca la parada gay,materiale dezordonate si niste preturi de zici ca sunt facute pe vreo statie spatiala.Stau si ma gandesc,cam cate haine am eu cumparate de prin astfel de magazine..hmm,destul de putine.Cu toate ca nu reusesc sa imi iau mai nimic dupa astfel de plimbari,risc mereu o ora sa casc gura paote poate ceva imi
va inspira incredere.Mi-au placut niste pantaloni scurti.Costau 2 milioane si jumatate.Nu se merita.Cand eram mai mic,bunicul meu mi-a spus la un moment dat ca "prostia si luxul se platesc cel mai scump".Nu cred ca are el asa mare habar de mall-uri,de viata intr-un oras mare insa are dreptate 110%,nu stiu cum dar chiar are.In fine..ies si din mall si ma duc la Mobexpert.Mai elegant,mai cu stil decat Ikea.Un show-room foarte aerist,pe etaje,cu lucruri care inspira multa incredere.Cred ca am o mica afinitate pentru astfel de magazine.Lume putina si serioasa.Poate preturile sunt mai mari,habar nu am..m-am plimbat o gramada prin cele doua magazine dar nu m-am uitat si la preturi pentru ca nu ma intereseaza,nu am venit sa cumpar nici vreun pat,nici vreo biblioteca ci doar un amarat de dulap mic.Pe care nu l-am gasit la Mobexpert,pentru ca nu aveau separat ci doar cu mobila pentru intreaga bucatarie.Ma intorc la Ikea,vazusem mai multe chestii,trebuie sa iau ceva,cine stie cand voi mai avea disponibila o zi intreaga pentru asa ceva.In parcarea imensa,cateva masini belea dau ture,geamuri deschise,muzica tare,freze gelate,coate pe geam,ceasuri,bratari si bineinteles ochelari de soare.Cine are o decapotabila deja o arde la alt nivel..totul e la vedere,e altceva,scutesc din efortul de a sta cumva cat mai aproape de geam.Nu cred ca astia sunt in zona cu treaba gen cumparaturi pentru casa.Femei frumoase sunt destule,mult mai multe care doar incearca sa fie.Ajung inapoi in Ikea,cumpar un dulap,chem un taxi si la revedere.Nici nu imi mai amintesc ultima mea duminica libera,stii,ziua aia chill in care te ocupi de chestii marunte fara sa depui efort prea mare.Astazi vorbeam la telefon cu parintii mei si ma intrebau daca nu cumva m-am rupt de ei,pentru ca a trecut ceva vreme de cand i-am vizitat.Nu as avea cum sa ma rup vreodata de familia mea,sufleteste vorbind.E adevarat ca ne vedem destul de rar dar sper sa inteleaga ca de acum am viata mea..cu dulapul meu,cu jobul meu,cu casa mea,cu dorintele mele si tot asa.Cand eram mic,eram genul ala de copil care plangea atunci cand mama lui pleca si il lasa singur si care musca de mana alti copii pe care mama lui ii tinea in brate.Acum imi vine sa rad cand imi amintesc..

Mo-men-te

Un pas mic in viata mea de zi cu zi.Inainte.Si mai la dreapta putin.Schimbare.Cine a spus vreodata ca eu nu pot simti o treaba marunta,lipsita de importanta si de sens,pana la urma?Eu am spus-o,bineinteles.Si ce daca,chiar asa si ce daca??Nu am avut dreptate.Am simtit din plin,cu fiecare urma de praf stearsa,cu fiecare ghemotoc inghitit de teava aspiratorului,cu fiecare haina asezata in dulap,frumos,la locul ei,cu fiecare tigara fumata in semn de pauza,desi nu se cerea nici o pauza,cu fiecare zgarietura pe parchet..Momente..Serviciu.Ultima mare zi a "Sezonului",sub semnul ruperii corpului.Pregatiri.Fizic sunt prezent insa mintea mea,pasiunea mea lipsesc.Dorm.Se odihnesc.Nu-mi va fi usor,imi impun sa nu ma mai gandesc
la asta si nici la faptul ca voi fi depasit.Seara va trece.O s-o ard pe "low profile" de data asta,nu o sa atrag atentia asupra mea,o sa ma prefac foarte ocupat cu cele mai simple treburi,o sa fiu "hard to reach" si o sa am grija de interesele celor ca mine.Cine ma va privi?Nimeni,si asta trebuie sa-mi fie asul din maneca..Momente..Imi pregatesc fructele.Ma uit in oglinda din fata mea si vad in spatele meu cum apare unul din "prietenii" barului.Ma intorc sa il salut,
ii spun de cartea lui(pe care mi-a oferit-o cadou acum cateva zile) Citisem cateva din zecile de povesti scurte pe care le impartasea,ca intr-un jurnal de calatorie.Imi cere parerea referitor la o povestire anume.Ii raspund sincer ca nu cred ca lucrurile au stat exact asa cum erau asezate in paginile cartii.Se aprinde putin,crede ca am impresia ca a mintit.Ii ofer argumente spunandu-i despre cum vad eu scrisul si optica subiectiva.Cadem diplomatic la pace,ii marturisesc sincer ca m-a atras stilul sau atent la detalii,ironic dar fara sa comenteze sau sa judece,ci doar sa duca cititorul pe un drum prestabilit.Drumul lui,al
subiectivismului sau interior.Imi zambeste subtil,ca si cum m-as fi prins.Imi intinde o hartie si ma roaga,daca sunt de acord,sa facem schimb de adrese de mail ca sa imi trimita diverse articole..habar nu am despre ce e vorba.Nu am inteles si nici nu ma atinge curiozitatea de moment sa il rog sa repete despre ce articole e vorba.Scriu adresa..de doua ori,pentru ca prima data o scrisesem gresit.Ma intorc la fructele mele.Dau pe mine niste suc de portocale,ma murdaresc,imi ud imediat,sa nu ramana patata,toata partea tricoului care acopera zona abdomenului si plec sa fumez o tigara..Momente..Incepe meciul.Agitatie maxima.Lumea nelinistita,locuri putine,pentru cererea mult prea mare,fiecare cu o mica problema cautand pe cineva sa il poata indruma,sa ii spuna ce,cum,de ce..Sper sa nu fiu eu acela pe care il gasesc din priviri..Azi..De maine ii astept,sa vina..ei toti si eu singur..Sa ii aliniez.Dar nu azi..Planul meu de low-profile functioneaza,totul e sub control,desi imi vine in minte un calcul aproximativ..in ultimele 72 de ore am dormit vreo 8.E bine asa..Haosul se
termina asa cum a inceput,fara sa imi dau seama.Asa e in bar..Momente..Ajung acasa..Camera mea este altfel azi.Cu o seara inainte,cam pe la aceeasi ora eram de-a dreptul incantat.Acum imi place doar ca e insufletita de imagini si de sunete.Incepe brusc cu vocea aia categorica si privirea putin incruntata:"nu plec de aici pana nu punem lucrurile la punct".Si nu se termina..Momente..Imi iau laptopul si incep sa scriu.Simt ca am o inspiratie acum.Ma asez pe pat tacticos,atent la cum aranjez cablurile,imi fac loc elegant si imi spun ca incep sa scriu doar ca sa sintetizez cateva idei,asa cum imi spunea noaptea trecuta ca se aseaza langa mine pentru cinci minute ca apoi sa plece.Dar nu a mai plecat,a ramas,fara sa ii cer si mai ales fara sa imi zica..Momente.O sa termin,ma gandesc la ce final sa aleg pentru post si mai ales ca voi inchide luminile,ma voi intinde si voi inchide ochiii.O sa adorm,nu o sa mai astept nici un rasarit de soare pentru ca deja au rasarit,la fel de real si de puternic imaginile calde ale imbratisarilor..Mo-men-te..care se duc la fel de repede ca atunci cand pronunti cuvantul pe silabe si care raman legate de subconstient la fel ca buzele dupa primul sarut..

Cavalerul teuton,cand era mahmur..

"O arzi aiurea atunci cand suferi de tine si iti iei amploare" ar putea fi o traducere urbana pentru o
vorba din batrani.Este o sageata,dar nu catre altcineva,ci catre propria persoana.Ai grija cand prinzi
pestele mare ca daca iti lipseste fie forta,fie tehnica atat a facut,"hop" si a zburat inapoi in balta.Desi ar trebui sa fiu "vanatorul" si nu "vanatul",prefer sa fug,sa ma ascund,sa las urme,sa ma
ofer momeala si sa musc..si cand musc din tine sa curga sange din sangele lui Artemis! Imi voi
continua ideea dupa ce voi afla daca am in plus o gena cu instincte salbatice.Sau mai bine spus
voi continua dupa ce imi voi recapata fortele spirituale,dupa o saptamana in care starea mea de spirit nu a fost deosebita(oboseala fizica si mentala,lipsa de chef,etc).Cred ca si cavalerii teutoni,
dupa luptele lor barbare spuneau :"Let's drink,things are getting better!"

O legenda urbana

Uneori trebuie sa infrunt lucruri destul de sadice,poate un pic nemeritate.Asta este conditia omului
obisnuit,parerea mea,atunci cand ii merge si lui mai bine,hop se intampla ceva neasteptat,inutil si
cu o puternica influenta asupra oricarei stari de bine per ansamblu.Sa fiu concret,azi dimineata,m-am
trezit cu o durere proasta in gura si cu o stare accentuata de disconfort.Asa zapacit de somn m-am
intrebat daca s-o fi umflat iar vreo panarama de masea.Cu injuraturile de rigoare mi-am facut curaj sa
ma deplasez pana la oglinda,avand in vedere ca ma trezesc mereu in friguri(abia vara la un milion de grade
pe plus simt si eu un confort termic la trezire).Abia am putut sa deschid gura sa ma benoclez.Cu greu am
descifrat ce se intamplase in "profunzime".Undeva,aproape de locul in care se termina practic gura si
incepe gatul sau ce-o fi,erupsese de un alb imaculat,cea mai tanara,cea mai optimista,dar si timida parte
a fiintei mele..o masea de minte.Nici nu am stat pe ganduri,i-am luat familia,neamurile,mi-am pus mainile in
cap de parca de o masea de minte aveam eu nevoie acuma.Fix asta imi mai lipsea si uite ca de ceva ce imi
lipsea am parte.Ooook,am spus,accept aceasta prezenta inutila a monstruletului,sa vedem ce se va intampla
peste zi,poate o fi vreo durere care se pierde pe masura ce trece ziua.Bineinteles,nu a fost asa,de ce ar fi trebuit?
Ce fapte bune am facut eu ca sa fiu scaldat cu o gratie divina si durerea sa fie luata cu mana?Nu am simtit nici
un gust in gura,abia am putut sa mestec,sub urechea dreapta am un fel de umflatura mica care se simte ca o febra
musculara,cand inghit am aceeasi senzatie ca atunci cand eram mai mic si iarna beam cola rece,de aia cu mos craciun
si imediat mi se umfla gatul.Totul suportabil,nu ma plang de vreo durere,doar un mare disconfort,nu imi vine sa fac nimic.
La munca,un client de la bar,pe care l-am intrebat de experienta lui cu maselele de minte mi-a dat un sfat,sa imi pun
un "clove" momentan.Cum omu' de felul lui englez,si cum eu habar nu aveam ce poate insemna "clove" a iesit un fiasco
din incercarea lui de a ma face sa inteleg.Tot ce am priceput a fost ca trebuie mestec ceva,asta din gesturile sale teatrale.
Noroc ca a aparut un coleg prin preajma,student la Agronomie si care isi adusese aminte ca bunica lui apela la
"cuisoare" in cazul durerilor de dinti.Am facut rost imediat de leacul ciudat si m-am dus in fata omului spunand ca
nu pot sa mestec niste bucati mici de lemn.Pana la urma le-am bagat in gura,fara vreun efect miraculos,insa era mai bine.
Experienta din bar,de-a lungul timpului m-a invatat ca atunci cand nu trec prin momente tocmai placute sa incerc sa ma mentin
un tip simpatic.Asta am si facut,am tinut intre masele cuisoare cam toata seara,vorbind intr-un mod destul de ciudat cu ceilalti,
ca si cum ai tine dintii putin inclestati si fara a deschide gura prea mult cand pronunti cuvintele.Am ajuns acasa,cu un pumn de
cuisoare si cu aceeasi stare proasta in gura mea,ca atunci cand plecasem.Am mai privit inca o data in oglinda cum maseaua
imi sfasie gingia si apoi m-am dus direct la Gogu,l-am intrebat de maseaua de minte si am inceput sa citesc pe diverse forumuri
ce aveau de spus alti muritori despre aceasta problema.Legenda urbana a mersului la dentist si a durerilor provocate de dinti
este mereu vie.Nu am de gand sa rezum ce am citit,oricine poate apela la Gogu si in 20 de minute va calatori catre aceasta lume
paralela cladita pe imginile si experienta celor ce au trecut prin asa ceva.Recunosc ca inima imi ajunge in gat cand intru
in vreun cabinet stomatologic,desi nu am mai avut experiente neplacute de multa vreme(sper sa nu am atunci cand o sa merg cu
maseaua asta ca imi arunc laptopul pe geam si imi inchid blogul).Trag aer in piept,ma asez pe scaun,ii explic doctorului ca eu
sunt sensibil la durere.La primele tentative de a-si face treaba,cum am simtit cea mai mica durere,il opresc,reamintindu-i.Asta
pana cand ma obisnuiesc si il simt ca se satura de repetarile mele.Apoi imi mai revin in fire,nu mai zic nimic si pe masura ce simt
ca se apropie finalul imi apare si un zambet prost pe fata.Nicaieri nu sunt mai fericit cand ma racoresc de bani..

De ce "The Prodigy"?

Zeii de la "The Prodigy" au facut-o din nou.Vin cam tarziu cu aceasta stire,dar nici nu aveam cum

altfel.Am avut nevoie de ore,de zile,sa ascult ultimul album "Invaders must die".A trebuit sa ascult si
piesele vechi,sa le pun alaturi de cele noi,in nici un caz sa le compar.Inca o data(daca mai era nevoie)
albumul,luat ca si intreg,demonstreaza capacitatea "The Prodigy" de a diversifica,de a jongla printre
stiluri,pastrand in acelasi timp modul unic prin care elibereaza fiecare sunet.Ce inseamna pentru mine
"Invaders must die"? fiind o aparitie noua,primul sentiment este de multumire,de suficienta,chiar nu
mi-a mai trebuit nimic,nu a fost nevoie sa ascult si altceva,fiecare ascultare a avut sensul ei,fiecare bucata
a contribuit la starea de satisfactie completa.Cu greu as fi puternic impresionat de muzica asta,nu fac
altceva decat sa ma conectez la aceeasi intensitate maxima a trairilor.Ma incredintez zeilor.Ritmul
ma duce intr-un camp electromagnetic,senzatiile de agresivitate ma trimit de la o stare la alta,de la
momentele de liniste pana la pierderea oricarui simt al realitatii.Transcendenta catre o lume guvernata
de nebunia temporara este completata de orgasme repetate,pana cand corpul si mintea intra intr-o
moarte clinica.De asta oamenii astia sunt zei,muzica lor imi excita orice sursa de energie,motoarele
se supratureaza si de aici incepe anarhia.Asadar,pentru cine simte "The Prodigy" dar nu a apucat inca sa

simta si ultima lor favoare pentru muritori,spun ca zeii au futut iar tot!!

Ce se mai asculta

I-am prins zilele astea pe AB4 intr-un live scurt.Prima data cand i-am vazut live.Ce sa zic..cel putin foarte buna prestatia in conditiile foarte proaste din locul respectiv.Ce sa mai spun..am facut destule glume proaste impreuna cu amicii mei pe seama asemanarilor cu Nirvana sau Placebo,depinde din ce unghi privesti.Sa fiu serios acum,multa lume,anonimi,diversi,neimportanti si nu numai sufera si se simt atacati ca vezi dom'le AB4 nu sunt originali si mai stiu eu ce.Pai,in momentul in care verific daca telecomanda mai functioneaza si dau numai peste manelisti,silicoane si fotbalisti eu chiar nu mai spun nimic..Sa ne uitam in jur,sa vedem cine si unde suntem.Atat.Iar despre AB4,sa se inspire o mie de ani din ce trupe vor ei,sunt sigur ca nu se vor inspira din folclorul traditional al scarilor de bloc,al nuntilor in strada si nu vor face niciodata muzica de ascultat in bemveuri.Oricum nu imi mai pasa prea mult de muzica,de societate,de parerile altora si de ce anume fac altii.Imi pasa de muzica mea,de lumea mea,de parerile oamenilor mei.Ii astept pe oamenii de la AB4 sa se mai inspire de unde au ei chef,ca si eu m-am inspirat de la ei.

Nici mie nu imi plac descrierile

Ori de cate ori "construiesc" ceva am o idee destul de clara de la inceput despre cum ar trebui sa fie.Sunt
cateva elemente care nu trebuie sa lipseasca,altfel nu imi va placea in veci ce iese.Sa dau un exemplu
scurt:cand o sa am casa mea,daca nu o sa am un bar in locul clasicei bucatarii,nu e casa mea,nu am facut nimic..
Intru putin in zona ideilor fixe cand vine vorba de a "construi",dar e vorba de multumirea mea personala asa
ca "don't fight against me,better stand aside".Sa revin pe subiect,am inceput sa construiesc un blog,trebuie sa
scriu ceva despre mine,asa cum ma vad eu,altfel m-as simti un om in fata unui laptop care din cand in cand isi
mai abstractizeaza ideile si trairile sau expune ceva in care crede.Mie nu imi plac descrierile..consider ca oamenii
se comporta mult in functie de situatii,in functie de diverse interese si in functie de cat de mult sunt atrasi de
un context.Asa ca o sa spun cateva lucruri,destul de importante pentru mine,dar o sa pornesc de la ideea daca imi
plac/cred in ele sau nu..mi se pare mai ok.Imi place ceea ce fac,ceea ce lucrez,mai exact.Am inceput sa lucrez ca barman
acum vreun an si jumatate.Sper ca intr-o zi,fie sa am barul meu,fie sa conduc afacerea cuiva din postura de manager.
Dar mai este foarte mult pana acolo,multe de invatat,multe de facut.Imi place sa am o finalitate,sa stiu ca lupt pentru
ceva.Evident,nu imi place sa ma las purtat de valuri,probabilitatea ca voi ajunge nicaieri ma face sa imi pierd din
entuziasm,ambitie si incredere in sine.Nu imi place sa duc lipsa de activitate(desi uneori asta inseamna sa ma odihnesc),
nu imi place sa imi numar banii de pe o zi pe alta(desi,iarasi spun,mi se intampla).Cred in dragoste,fara a fi un romantic
excesiv.Cred ca oamenii pot iubi de mai multe ori si de fiecare data sa simta ca si cum ar fi prima oara.Nu cred in iubirea
vesnica.Nu cred in perechea potrivita,cred ca pot fi multe persoane care sa detina piese lipsa din puzzle-ul tau.Cred in noroc
si oportunitati,nu cred intr-o soarta prestabilita.Imi place sa fiu perfectionist in anumite detalii,imi place sa ma auto-educ.Nu
imi place sa fiu criticat si certat,daca am gresit intr-o situatie prefer sa mi se spuna si cu siguranta voi face ceva in sensul
respectiv.Imi place sa cer mult de la mine,chiar daca am zile proaste atunci cand simt eu ca treaba nu merge in directia
potrivita.Imi place sa cer mult si de la alti oameni,pentru ca mi-am dat seama de un lucru in 23 de ani:cine iti da,merita sa si
primeasca cel putin la fel de mult,chiar daca sunt putini si cateodata nimeni care sa raspunda cerintelor mele.In general sunt
un tip amabil,care pastreaza totusi o distanta fata de ceilalti.Imi place sa imi dezvolt relatii de prietenie pe principiul ca daca
fac sau cer un favor,el trebuie returnat mai tarziu.Ma consider cinstit si loial in astfel de situatii si astept,evident,ceva asemanator.
Deci,daca ai nevoie de ceva,ai la cine sa apelezi,dar fii constient ca la un moment dat vin sa cer ceva inapoi.Sunt cativa astfel de
oameni in viata mea si pe care ii numesc prieteni,doar pentru ca sunt corecti si loiali,fara a avea o relatie
inter-personala deosebita.Nu cred in genul ala de prieteni care sunt alaturi de tine orice ar fi.Cred ca oamenii se plictisesc cand tu
le bagi pe gat toate starile si toate problemele tale,la un moment dat vor obosi sa caute solutii pentru tine.Nu imi place cand insist
la altii cu astfel de lucruri,o mai fac,dar mai rar pentru ca am invatat ca orice problema a mea,de ordin interior,isi are o scapare
tot din interiorul meu.Imi place sa am in jurul meu oameni care imi seamana din unele puncte de vedere,cei diferiti ma atrag destul
de putin.Imi place sa fiu un tip mai retras,pentru ca asa imi vad de ale mele,asa imi gasesc multumirea de sine tocmai pentru ca nu imi place
sa "ma bag in combinatii cu lumea",mi se pare ca "lumea" ma baga pe filme gresite,fie e prea banala,fie e superficiala,fie o
arde destul de aiurea.Imi place ordinea.Sa fie ordine in casa mea,sa fie ordine in jurul meu si sa fie ordine si in interiorul meu.
Evident ca nu exista o ordine desavarsita,nici nu sper ca exista,doar ca ma simt eu mai bine atunci cand lucrurile sunt aranjate
elegant.Gata,deja ma simt mai bine,blogul nu mai este al nimanui,este al meu,al unui om pe care l-am bagat la inaintare,l-am scos
putin din mister,i-am dezvaluit niste trasaturi si l-am descris in niste situatii comune,sa zicem.As mai spune ca mi-ar placea sa mai fac
doua-trei chestii,sa imi mai colorez putin viata,sa mai gasesc cumva niste oameni care sa imi inspire incredere.Mi-ar placea sa
am mai putini timpi morti in existenta mea de zi cu zi."Lucrez" la partea asta,incerc sa gasesc o reteta bine balansata.Sunt optimist
pentru ca nu am inceput de foarte mult timp,dar am inceput chiar de la zero si am reusit sa simt cum e atunci cand ai facut un pas
inainte,e mai mult decat bine..Am sa inchei printr-un joc de cuvinte,spunand ca imi place de mine atunci cand cred in mine,si cred
in mine atunci cand imi place de mine.

Fragment din jurnalul unui Rege

Astazi am gasit un raspuns.O bucata buna,dupa cum ar spune un pescar patimas,care a scos din apa un exemplar frumos.Raspunsul e o propozitie din 8 cuvinte,iar 4 din aceste cuvinte duc la intrebari care vor dori alte raspunsuri.That's me..naspa,as spune.Nu am eficientizat destul procesul de obtinere al raspunsurilor,profitul e mic,cheltuiesc mult pentru a obtine alte raspunsuri.Neuronii,care trudesc cu multa pasiune se simt obositi,au revendicat o calitate a vietii mai buna,mai putina munca,timp si energie mai multa pentru placeri.Linistea sufleteasca,un fel de sef de echipa este in medical.Afacerea mi se destabilizeaza.Dar nu o sa dau faliment niciodata,este un anunt oficial,sa nu cumva sa ma prabusesc la bursa din cauza unor astfel de zvonuri.Tipologia omului perfectionist mi se potriveste,planuri,nerabdare,analiza,schimbari si ma opresc aici desi lista e mai lunga.Am schimbat managerul afacerii mele.Mi-a placut de el,omu' a venit cu o idee,a spus 3 cuvinte:smart,simple and fresh.Vechiul manager a fost mutat intr-un departament,se ocupa de hartii mai mult.Nu trebuia dat afara,nu uit ca a facut lucruri bune,ca a dat dovada de "commitment" si ca s-a implicat mai mult decat oricine pana in acel moment.Eu am un castel,sunt un nobil,familia mea a trait secole la rand de pe urma muncii neconditionate a altora.Societatea s-a schimbat,a trebuit sa investesc in afacerea mea,a trebuit sa o fac profitabila,castelul ma costa..Multi dintre cei asemeni mie traiesc vanzand din ce aveau odata.Ma tem ca vor ajunge sa ramana cu mai nimic doar cu imaginea apusa a unei glorii desarte.Insa nu imi pasa,eu vreau doar castelul meu,nu vreau
sa se darame.As prefera sa se darame peste mine..Nu mai sunt oameni in castelul meu,au fost candva dar le-am cerut sa plece si sa mai vina doar din cand in cand.Faceau galagie.A mai ramas doar Regina castelului meu,ei nu i-as cere niciodata sa plece dar nici nu as implora-o sa ramana.
Dar stiu ca nu va pleca.Dormim in paturi diferite,in camere diferite.Uneori ne simtim singuri si
atunci ne regasim.Este ordine in castelul meu,nu imi place sa fie praf,nu imi place sa tin lucruri vechi.Daca as vrea sa vad ceva vechi prefer sa vizitez un muzeu,in nici un caz nu as tine pe langa mine.Totul e nou.Nici o usa nu scartaie atunci cand o deschizi,nu se aud sunete ciudate,mirosul este placut.Castelul meu nu este un loc bantuit,uitat de lume..din contra,ar putea gazdui petreceri
fastuoase.Dar nu acum,poate mai tarziu,poate nu.Ma multumesc cu privelistea grandioasa a rasaritului de soare.In castelul meu este liniste si imi place asta.Atat de liniste incat aud pasii
Reginei cand vine catre mine.Atat de liniste incat ii aud rasuflarea.Atat de liniste incat ea aude cum
imi bate inima,din ce in ce mai tare cu cat se apropie mai mult de mine.Mi-a fost dor de ea si vreau sa o sarut..