Woody Allen e baiat!

In primul rand spun asta,pentru ca uitandu-ma peste cariera lui m-am pierdut in multitudinea de
filme si diverse proiecte tangentiale la care a participat.Si o mai spun,in al doilea rand,pentru ca,
ajuns la o varsta respectabila continua sa se exprime intr-un mod deosebit.Mi-a placut foarte mult
"Vicky Cristina Barcelona".Pentru ca este un film despre pasiune si inspiratie,in contradictie cu
lucrurile care trebuie facute pentru ca este normal sa fie facute.Si mai este vorba si de curaj.Curajul de a trece de la o stare la alta.M-a surprins in mod placut,cat de usor Woody Allen a creat situatii
si personaje pe care le-a pus in scena,practic s-a jucat cu ele asa cum a vrut,le-a pus sa interactioneze asa cum a vrut.De aici si impresia mea de simplitate si naturalete a filmului.Chiar daca unele scene sunt putin duse catre indezirabil sau "anormal".Nu stiu daca sa rad sau sau nu
cand ma gandesc daca nu cumva stimabilul a fost atins de un fel de "perversiune" a varstei la care nu mai ai nimic de castigat si nici de pierdut.Cert este ca nu judec filmul dupa psihologia celui care
il face.Pentru mine ramane ca o sageata indreptata asupra "luptei" dintre pasiune si inspiratie, versus o existenta ale carei principii se trag din ceea ce este considerat bine,acceptabil si normal
intr-o societate in care adevaratul "eu" paleste si sta ascuns intr-o camera inchisa la subsolul
centrului de comanda a tuturor actiunilor noastre.In sfarsit un film bun,simplu si complex,care nu
induce o stare de consum de floricele,sucuri si bomboane agricole..